Dorohoiul a murit

   Un optimist este un pesimist dezinformat. Nu prea poti fi optimist daca nu te uiti printre gene sau din balon. Am vazut poze din aer cu Dorohoiul, afisate de diversi cetateni, cu mare mandrie. De sus acoperisurile si mai ales copacii arata foarte bine.
   Dorohoiul se inscrie in curentul general, adica a fost si este ucis de cetatenii ce l-au condus. Este groaznic cum poate fi jupuit de piele un oras si imbracat mai apoi intr-o blanita peticita si dizgratioasa de orasel fad si fara traditie. Ce a mai ramas ori e daramat, ori garnisit cu termopane, rigips si zorzonele.
   Avem aici de toate: blocuri insalubre de patru etaje pentru fostii muncitori ai fostei industrii locale, case de centru abandonate in mainile hoardelor medievale de tigani si cladiri noi ale unor arhitecti ce ar trebui intezisi.
  Bunul simt apartine doar omului simplu, in varsta, lovit de nevoi, dar neatins de maneaua cotidianului. Ei sunt ultimii pastratori ai unui timp mai sincer decat prezentul. Poate unii din tinerii fortati sa emigreze si care au vazut lumea sau altii cu scoala sa mai reprezinte o salvare pentru biata urbe sodomizata zeci de ani de specialisti, oficialitati si intreprinzatori derutati.
  Este frustrant sa vezi implinindu-se raul si sa nu poti interveni. Insa m-am obisnuit sa fiu martorul atator crime culturale  incat risc sa devin doar cinic.
  Dorohoiul a murit. Mai poate fi el Phoenix?