despre manea

     Dintr-o usuratate de a spune multe cu un cuvant, reduc un tumult de produse nonartistice si comportamente umane la un singur cuvant: manea. De fapt asa cum termenul a fost nedrept adoptat de eminentii muzicanti autohtoni, tot astfel si eu i-l folosesc impropriu. Este o mutatie de termen, cum tot ce atinge cultura manelistica devine mutant.
      La inceput am spus ca manelisti sunt tiganii, fiindca ei au muzica in sange, iar versatilitatea lor, lipsa lor de bun simt, ii facea interpretii perfecti ai unei muzici false ca intentie dar a naibii de muzicala pentru omul incult. Apoi am realizat ca boala manelei zace latenta in oricine. Cartiere intregi sunt inghitite de molima roz cu iz de sex, suferinta, razbunare si autorespect. Apoi orase, judete, intreaga tara e o manea. Am fost ingrozit sa aud manele intr-o casa traditionala moldoveneasca. Moldovenii ascultau cu placere pe tiganul ce tipa ascutit si se vaita prefacut. Sarmani...
     De fapt maneaua e termenul romanesc pentru kitsch. In societatea aceasta in care falsele valori sunt trasate de mistretii si pupezele televiziunilor si in care cohorte de cetateni hipnotizati sorb orbeste otrava ce le alimenteaza somnul ratiunii, nu se putea naste o arta mai potrivita decat maneaua.
     Luati fratilor si consumati-o la bairamuri, la micul dejun, la volan, la imperechere sau la suparare. Pana si in noaptea de inviere, in cimitirul din Dorohoi, tiganii asculta manele la mp3. Politistul caruia m-am plans ca ma deranjeaza, mi-a spus ca asta e traditia lor. Punct. Si astfel povestea a devenit legenda si legenda mit, iar maneaua traditie.
     Eu spun asa: atata timp cat Andrei Plesu nu va fi in emisiune la Dan Negru, eu mai sper. Sper si ma mir, sper si incerc sa inteleg de ce suntem asa urati.

Dorohoiul a murit

   Un optimist este un pesimist dezinformat. Nu prea poti fi optimist daca nu te uiti printre gene sau din balon. Am vazut poze din aer cu Dorohoiul, afisate de diversi cetateni, cu mare mandrie. De sus acoperisurile si mai ales copacii arata foarte bine.
   Dorohoiul se inscrie in curentul general, adica a fost si este ucis de cetatenii ce l-au condus. Este groaznic cum poate fi jupuit de piele un oras si imbracat mai apoi intr-o blanita peticita si dizgratioasa de orasel fad si fara traditie. Ce a mai ramas ori e daramat, ori garnisit cu termopane, rigips si zorzonele.
   Avem aici de toate: blocuri insalubre de patru etaje pentru fostii muncitori ai fostei industrii locale, case de centru abandonate in mainile hoardelor medievale de tigani si cladiri noi ale unor arhitecti ce ar trebui intezisi.
  Bunul simt apartine doar omului simplu, in varsta, lovit de nevoi, dar neatins de maneaua cotidianului. Ei sunt ultimii pastratori ai unui timp mai sincer decat prezentul. Poate unii din tinerii fortati sa emigreze si care au vazut lumea sau altii cu scoala sa mai reprezinte o salvare pentru biata urbe sodomizata zeci de ani de specialisti, oficialitati si intreprinzatori derutati.
  Este frustrant sa vezi implinindu-se raul si sa nu poti interveni. Insa m-am obisnuit sa fiu martorul atator crime culturale  incat risc sa devin doar cinic.
  Dorohoiul a murit. Mai poate fi el Phoenix?